…un reprezentant al celor multi si “neinsemnati”, care au purtat si vor purta pe frunte “semnul Mielului”
Iata ce s-a publicat nu de mult despre Corneliu Almasanu:
Biserica de dupa gratii
(Articol publicat in ziarul Ceahlaul – 21 iulie, 1990, sub semnatura ziaristei Camelia Fosalau)
“N-a retractat nimic, voia sa fie curat pe suflet. Era un om foarte constiincios si un profesor bun.” – prof. Vasile Varvara, scoala ajutatoare din Targu Neamt. Omul despre care mi-a vorbit astfel a plecat de acolo la 1 septembrie 1974, prin desfacerea contractului de munca – Codul Muncii, litera “e”, adica dezinteres si incapacitate profesionala.
Pretext: “Mi s-a impus sa fac educatie ateista si antireligioasa elevilor si am refuzat.”
Motiv real: “Cerusem autorizatie pentru functionarea unei biserici in Targu Neamt. Facusem tabele cu toti membrii comunitatii si le inaintasem la Bucuresti. Imediat dupa aceea au inceput anchetele si mi s-a cerut sa fac educatie ateista elevilor.”
Precizare: Nu a facut nici un fel de propaganda religioasa in scoala.
Apartenenta religioasa: Cultul crestin dupa evanghelie, recunoscut oficial.
Precizare: Nu conta apartenenta religioasa. Oricare ar fi fost ea, profesorul de limba si literature romana Cornel Almasanu nu avea nici o sansa in fata sistemului, pacatuind prin lipsa obedientei.
Povestea in sine: 1973, 8 iunie. Profesorul Almasanu nu depaseste inspectia pregatitoare definitivatului. In consecinta, nu va putea sustine examenul de definitivat. Existau ordine clare de la Comitetul de partid judetean Neamt. Examenul il va sustine mult mai tarziu, in 1990. Comisii successive de ancheta incearca – uneori “binevoitoare” – sa-l convinga. Trebuia sa retracteze, pe moment, in fata lor. N-a vrut.
1974, 1 septembrie: I se desface contractul de munca. Va primi in compensatie (ciudata compensatie pentru un filolog) un post de muncitor necalificat la “cauciuc”, in Targu Neamt. A si lucrat acolo vreme de patru luni.
Intra timp, depune o contestatie referitoare la desfacerea abuziva a contractului de munca. Numai ca, in instanta isi va sustine la fel de ferm punctul de vedere: “Nu voi face niciodata educatie ateista elevilor mei!” Contestatia ramane inoperanta. Avea, insa, nevoie de bani: trebuia sa-si intretina familia. A plecat la mina Balan.
Supravegherea securitatii (si era permanenta) continua si acolo. Li s-a transmis tuturor – via Securitatea din Miercurea Ciuc – ca este un individ periculos. Periculos, pentru cine?
1975: Inginerul Cesaoanu, seful minei, intelegand situatia lui, ii ofera posibilitatea de a lucra intr-un birou. A durat trei luni. Pe 30 iunie (ironie, de Ziua invatatorului) I s-a transmis interdictia de a mai lucra in birou (vezi “securitatea”). Profesorul Almasanu va lucra un an de zile in subteran. Mina Balan este mina de cupru, conditiile in subteran – foarte grele, munca – exclusiv manuala. Transportau lemn: “Ridicam busteni de cate 4 metri lungime.” Maistrii stiau de ce este acolo omul marunt, cu fata brazdata de doua riduri verticale, profunde. Il trimiteau in cele mai grele puncte de lucru: asa sunau “instructiunile”.
Nu va rezista mult timp; va pleca prin transfer pe santierul de constructii industriale Iasi. Urmeaza, vreme de 5 luni, un curs de calificare ca mecanic de utilaje. Repartitie: santierul Pascani. Conditii concrete: doi ani de naveta Pascani – Tg. Neamt.
1976, septembrie, 3: Audienta la ministrul adjunct din Ministerul Invatamantului, Maria Stanescu. Pilula este indulcita amabil: “ Nu putem trece peste hotararea comitetului judetean de partid”.
1976, septembrie, 4: Audienta la C.C al P.C.R. Este luat de umeri si dat afara. “In tara asta, noi hataram!”.
Decembrie, 1978: Se transfera la Intreprinderea de volvatir din Tg. Neamt, ca lacatus mecanic.
1990, februarie: Este reprimit in invatamant.
Tarziu.
preluat de pe situl: http://dezvaluiri.wordpress.com/corneliu-almasanu/
