viata…incotro?

22 11 2008

Nu conteaza atat de mult unde ne aflam, cat conteaza incotro ne indreptam!

jesus-final-destination

 

Oriunde suntem, putem si trebuie sa fim lumini! Domnul a pregatit tot ceea ce aveam nevoie, pentru a avea o viata traita din belsug, atat timp cat El ramane prioritatea noastra, in orice circumstanta a vieti si oriunde ne-am afla!

Mi-as dori, ca toti cei ce cred, sau cel putin afirma ca cred in Scumpul nostru Mantuitor, sa fie gata oricand, cu o ravna nepotolita, in a face bine, binele dezinteresat, binele, de dragul Binelui ce ne-a atins viata! :)

“El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.(…)
 Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!” 
(Biblia, Tit 2:14; 3:8)

un gand pentru toti cei care apartin Domnului Isus, fie ca suntem acasa. sau in alte tari…pentru toti ce cred, si pentru tine Ioana! :)

Pacea Lui sa ne umple pe fiecare!

God bless!





5 11 2008

Din multimea gandurilor de azi..unul a prins contur in mintea mea, plasandu-le pe celelalte in umbra…

 ”Pacatul se sfarseste tot acolo unde a si inceput – in inima.”

untitled

“Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.

Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” (Biblia, Matei 15:18,19)

Viata noastra va fi curata doar atata timp cat inima noastra este curata.

Ce avem inauntru, asta vom scoate afara, iar afara nu poate fi decat ceea ce e inauntru…

* * *

“Sper sa reusesc sa accept ceea ce nu pot schimba, sa schimb ceea ce poate fi schimbat si mai ales sa pot face intotdeuna diferenta intre cele doua…”





Psalm de dor…

4 11 2008

“Doamne,
mi-e sufletul prea plin de un poem asa de drag!!!
As vrea sa il rostesc soptit sau sa-l strig,
dar parca nu-ncape-n cuvinte…
E ca o pasare diafana cu luciri de diamante
care se zbate mereu si mereu atat de neputincioasa,
nestiind pe care fereastra a inimii sa evadeze
pentru un zbor spre inalt
sau undeva spre o zare albastra care,
pana nu de mult parea asa de straina…
Daca ar iesi pe una din ferestrele sufletului meu,
s-ar preface-n curcubeu…
Daca ar iesi pe alta,
s-ar face ramura de mar inflorit…
Daca ar iesi prin alta,
ar deveni susur bland de limpede izvor
ca lacrima de dor…
Iesind prin alte ferestre,
s-ar face o adiere cu miresme
de trandafiri
si lacrimioare…
…Iar prin altele iesind
s-ar preface-n cantec de harfa,
sau doina de fluier jelind…
…O, Doamne,
mi-e ranita inima de aceasta zbatere-ndelunga!!!
Vino si sparge colivia sufletului meu!
Atinge aripile pasarii ranite si fa o minune!

O, Doamne, iti multumesc!
Stiam ca vei veni degraba!
Stiam ca prezenta Ta imi va aduce aproape,
atat de aproape toata zarea albastra,
tot Cerul!!!
Stiam ca ii vei aduce cu Tine
Pe toti ai Tai…
Pe toti fratii mei risipiti pe-ntreaga vale a durerii…
Stiam ca zbaterea pasarii ranite
Se va preface-n psalm,
Un psalm de dor,
de dorul de-Acasa,
un psalm asa de placut
cand il putem murmura impreuna,
Eu cu Tine, Doamne,
si cu ei, cu fratii mei.”

*Un Psalm scris de sora Mariana LEonte,si interpretat de fratele Sorin Tanase.





2 11 2008

- ”Ceea ce credem despre Dumnezeu este cel mai important lucru despre noi insine.”  -

 - “Prin cea ce gandesti,traiesti,prin cea ce meditezi,vei forma un caracter,in cea ce staruiesti,vei fi biruitor.” - 

- “Regretul pentru lucrurile pe care le-am facut dispare odata cu timpul, regretul pentru lucrurile pe care nu le-am facut este incosolabil. Sydney Harris -

* * *

Nemerit

Tata, azi mă întorc acasă!

Colindul meu prin lumea necuminte s-a sfârşit.

Mai e un ceas

Până vom sta la masă,

Dar niciodată n-am să ştiu

De ce m-ai mîntuit.

 

Alerg spre tine prin pulbere de stele.

Văd mâna Ta

În pragul casei noastre, cum mă cheamă.

Ştiu că Ţi-e dor

Iar eu, deşi Te-am răstignit,

Mă-ntorc la Tine fără teamă.

 

I-ai adunat pe toţi.

Îi văd prin orizont cum aşteaptă

Presimt că vor rosti bâneţe,

Dar eu nu meritam atâta politeţe.

Oare de ce, chiar pe nedrept,

Dreptatea Ta e dreaptă?

 

Va fi pustiu o vreme printre galaxii.

Toţi heruvimii au plecat la nuntă

Acasă e potop de armonii

Planetele aştern vecia de lumină

Se leagă orice rană azi şi orice cale frântă

Nu mai curg lacrimi printre bucurii.

 

Mă uit, popoarele adună sărbătoarea

Aproape că Te-aude inima şoptind

Aici se va sfârşi in nesfârşit cărarea

Eşti poate încă-o clipă nevăzut,

Dar palma Ta mă strânge către-mpărăţie.

Îi cern prin răscolirea de minuni chemarea.

 

Din nou acasă, lângă Tine,

Nici visele nu se trezesc sub freamăt de lumină.

În dorul prea uimit de frumuseţe

Aştern recunoştinţa mea deplină

Şi mă întreb de ce atâta politeţe,

De ce m-ai aşteptat, Împărăţia mea divină?

 

Daniel Chirileanu, Cumpene