Cateva randuri despre mama…

22 02 2012

“Nu cartile cresc oameni, ci mamele.” August Strindberg

“Inima mamei este un adanc abis la capatul caruia gasesti de fiecare data iertare.” Honore de Balzac

“Tot ce sunt sau ce sper sa devin ii datorez ingerului care a fost mama.” Abraham Lincoln

“Cele mai dulci sunete daruite muritorilor sunt Mama , Acasa si Paradis.”
William Goldsmith Brown

Ce poti scrie despre fiinta care te-a purtat in pantece, apoi pe brate, care te-a ingrijit din primul minut de viata, asa cum a stiut si a putut ea cel mai bine? Ce ganduri sa lasi asternute care sa-i pastreze amintirea vie a celei care sa sacrificat mereu si mereu pentru binele pruncului ei? In ce mod ai putea sa-ti arati reccunostinta, dragostea si admiratia pentru lupta ei neobosita prin toate incercarile vietii, toate numai de dragul copilului ei?

Cand suntem copii, nu realizam ce sacrificii face o mama: grijile, alergarile, framantarile si durerile ei, toate  in speranta ca urmasii ei o vor duce mai bine. Crestem si ni se pare firesc tot sacrifiul depus (pe care, probabil, in mare parte nici nu-l intelegem decat tarziu – uneori, prea tarziu). Ne urmam propriul drum, si timpul nostru se umple cu tot felul de activitati, alti oameni, iar pentru ea, pentru Mama,  ne mai raman minute (si alea, putine, foarte putine…). Probabil, gandul ca o vom gasi mereu acaasa, asteptandu-ne cu dor, ne face sa amanam de atatea ori vizita in casa parinteasca…dar acest gand e-asa de inselator…pe neasteptate te poti trezi cu vestea plecarii ei in vesnicie, si-atunci abia incepi sa realizezi ca despartirea de ea era mai mai aproape decat ti-ai imaginat ca ar putea fi…Plecarea ei ne lasa in inimi un gol mare, si o durere greu de explicat…dintr-o data realizezi ca ai fi putut face mai multe pentru ea, dar din motive subiective, nu ai facut… Ce mai poti spune sau face atunci? Cum sa-i mai arati dragostea adanca pe care i-o porti si tu, chiar daca parca prea putin i-o aratai?

Pe 6 feb, a.c., mama mea, C. Elena Mirela a trecut in vesnicie, la varsta de 46 de ani. Vestea plecarii ei a venit ca un soc, un eveniment neasteptat , dar extrem de tulburator…Sunt convinsa, ca acolo unde este acum, e mult mai bine pentru ea, dar despartirea aceasta brusca a lasat in inima mea o mare durere, cu atat mai mult, cu cat, in ultimile ei momente nu i-am putut fi alaturi…

Ce mai pot face acum, este sa scriu catvea randuri despre ea, despre cea care fost, si va ramane vesnic, mama mea.

Din primele luni de la nasterea ei se prevedeau numeroase incercari, si o viata cu multa suferinta. A ramas orfana de mama, la numai 9 luni, fiind apoi ingrijita de bunica ei, pana la inceputul scolii primare. La varsta de 6 ani, a fost lovita de un cal, atat de grav, incat viata ei a fost in mare preicol. Domnnul a dorit-o insa in viata, asa ca a trecut peste acel moment, insa mortea buniciilor ei a facut ca ea sa ajunga in jungla orfelinatelor din perioada comunista. Dragostea bunicilor, si cele invatate despre Mantuitorul i-au ramas in inima, iar mai tarziu, dupa iesirea din orfelinat se decide sa-L urmeze pe Domnul, facand legamant cu El in apa botezului, undeva in jurul varstei de 20 de ani.

La 21 de ani se casatoreste, insa cu o persoana care nu impartasea aceasi credinta cu a ei, iar casatoria se dovedeste a fi un esec total. Totusi, in urma acestei casatorii, m-am nascut eu. Divorteaza, si se hotaraste sa ma creasca cu toata dragostea materna de care era capabila, dragoste pe care ea nu a putut sa o cunoasca. A fost o perioada grea, ani cu multe greutati pe toate planurile, insa, in inima ei, credinta in Domnul Isus ramasese, si, nu ezita niciodata sa-mi spuna si mie despre El. Imi aduc amnte ca oridecate ori ispitele adolescentei ma cuprindeau, ea mereu imi spunea: “Vezi ca asta nu-I place Domnului Isus”. Deasemenea, cantarile vechi, care lauda pe Domnul erau alinarea ei. Erau seri cand se trezea, chiar plangand, de dorul parintilor ce nu i-a avut, si de cel al bunicilor pe care i-a pierdut…Cantarile sfinte o alinau, si ii aduceau pace in inima.

Cu toate ca rarise mersul la biserica in ultimi ani, se bucura de mine, de hotararea mea de a-L urma pe Domnul, si de binecuvantarile Lui ce se revarsau peste mine. Era mandra, ca fiica pe care a crescut-o singura, (si nu a fost deloc usor), reusea sa fie mereu printre primii din clasa, iar mai tarziu sa se casatoreasca cu un baiat credincios. Avea totusi o durere…ramasese destul de singura….la inceput scoala, apoi numeroasele activitati in care eram implicata, iar mai apoi casatoria…toate mi-au ocupat asa de mult timp, ca pentru ea mai era foarte putin… Mama a fost o luptatoare, o femeie puternica, care nu se dadea inapoi de la nimic. Era in stare sa mearga pana in panzele albe, pentru ceea ce isi dorea, sau considera a fi corect. Un singur lucru a fost insa prea greu pentru ea….singuratatea. Din aceasta cauza, organismul ei a slabit, si s-a imbolnavit. S-a stins la spital, sub ochii medicilor, care nu au reactionat promt la problema ei…

Ce ne mai ramane acum este gandul ca vine ziua revederii, iar pana atunci, o voi pastra mereu in inima mea, ca cea mai buna mama pe care mi-a daruit-o Domnul.

La Re-Vedere, Mama!


Acțiuni

Information

4 responses

23 02 2012
flori

Eliada,esti un copil minunat si poate eu si alti stiu cateva din greutatile voastre pe care doar le stiu si atat.De ce spun ca esti un copil minunat ?Pt ca se vede din ceea ce scri ca o iubesti f mult pe mamica ta si pana la urma asa e si normal si sunt absolut sigura ca si ea stia lucrul acesta .E adevarat ca s-a zbatut mult in viata pt tine dar a facut-o cu drag si mai ales cu folos pt omul care esti astazi.Considera ca Dumnezeu a avut nevoie de ea acolo sus si nu te mania pe El .E f greu fara mama dar din cate vad ai o familie numeroasa care te sprijina si te iubeste .Nu stiu dece a murit dar stiu ca tu ai fost universul ei si te-a iubit foarte mult.Cu mult drag Flori.Ai grija de tine si roaga-te pt ea .te pup.

23 02 2012
eliada

Mersi mult Flori. Asa-i, am iubit-o foarte mult, si o iubesc in continuare. Tot ceea ce sunt se datoreaza, in primul rand lui Dumnezeu, iar apoi ei. Desi i-a fost greu singura, nu a renuntat niciodata…

24 02 2012
lenu

Pace si multa binecuvantare ,,Domnul sa te intareasca si sa te ocroteasca in continuare, sunt multe aspecte frumoase si multe experiente prin care a trecut mama ta dar sti ca toate au fost si in planul Lui D-zeu si voia lui sa te aive in planul Lui pe tine ca sa devi un copil al Lui D-zeu..si sa te bucuri de a fi si tu o fica care sa se bucure de Dragostea Lui si Maretia si frumusetea care este D-zeu si deasemenea splendoarea Lui…si etc..God bless you!!! apocalipsa 22 :5,6,7 :)

24 02 2012
eliada

Asa e Lenu, stiu ca totul face parte din planul Lui Duimnezeu pentru noi, si cred ca nimic nu se intampla fara voia sau ingaduinta Lui. Multumesc de incurajari si multumesc de prietenia ta! te pup si mi dor de tine! :-)

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: