(Triumfala) Înviere

Triumfala Înviere
e binecuvântată
an de an,
şi un adânc fior
se-aşterne,
căci ea
vorbeşte
oricui
vrea,
oricui
doreşte
să stea o clipă
să asculte
un tainic,
sfânt,
sublim mesaj
al Dragostei eterne,
al dragostei
ce se jertfeşte.
*
Triumfala Înviere
şopteşte-n taină
un secret,
că dragostea,
pe sine
se jertfeşte,
iar
apogeul
nu-i în treacăt,
o faptă bună,
un cuvânt,
ci
cruce grea,
şi spini…
povară!
obscur şi rece -
un mormânt.
*

O triumfală înviere
dar
mai întâi
grozav sfârşit…
căci
de-nviere
are
parte
doar cel
ce moare,
cel
ce iubeşte
desăvârşit.
*
O triumfală înviere,
mesajul ei
ne-ndeamnă
să împlinim,
şi
să trăim
ce Dragostea a poruncit,
aşa cum
ea,
Dragostea,
pentru noi,
s-a dăruit,
aşa şi noi
azi,
şi-n fiecare zi
să o iubim,
să ne iubim,
în adevăr,
pân` la sfârşit!

(poezie publicată şi în Sibiul universitar în 2010)

Ce taine…

* * *

El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit.

Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?”

„Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină.

Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”

(*Biblia, Luca 13:6-9)

Ce taine-ascunde aşteptarea!

Ce taine-ascunde aşteptarea
răbdării cerului acum
când răul creşte, creşte, creşte

—     şi tot nu-i prefăcut în scrum!

Ce taină-i îndelung răbdarea
pentru tiranul cel cumplit
ce leagă, arde şi ucide
— şi tot nu-i încă răsplătit.

Ce taină-i dragostea purtată
spre cel de mult căzut şi rău
că vinde, minte şi huleşte
— şi tot nu-i vine ceasul său.

Ce taină-i marea bunătate
spre lumea de căzuţi şi hoţi
nespus de răi — şi totuşi, Doamne,
— îi mai iubeşti pe toţi, pe toţii…

 

Traian Dorz

* * *

Avem un Dumnezeu atât de mare, atât de plin de dragoste faţă de nişte fiinţe atât de păcătoase, atât de neînsemnate! Avem un Dumnezeu care mai are încă răbdare…poate în acest an vom fi mai roditori, mai plăcuţi Lui!

 

God bless us!

 

- ”Ceea ce credem despre Dumnezeu este cel mai important lucru despre noi insine.”  -

 - “Prin cea ce gandesti,traiesti,prin cea ce meditezi,vei forma un caracter,in cea ce staruiesti,vei fi biruitor.” - 

- “Regretul pentru lucrurile pe care le-am facut dispare odata cu timpul, regretul pentru lucrurile pe care nu le-am facut este incosolabil. Sydney Harris -

* * *

Nemerit

Tata, azi mă întorc acasă!

Colindul meu prin lumea necuminte s-a sfârşit.

Mai e un ceas

Până vom sta la masă,

Dar niciodată n-am să ştiu

De ce m-ai mîntuit.

 

Alerg spre tine prin pulbere de stele.

Văd mâna Ta

În pragul casei noastre, cum mă cheamă.

Ştiu că Ţi-e dor

Iar eu, deşi Te-am răstignit,

Mă-ntorc la Tine fără teamă.

 

I-ai adunat pe toţi.

Îi văd prin orizont cum aşteaptă

Presimt că vor rosti bâneţe,

Dar eu nu meritam atâta politeţe.

Oare de ce, chiar pe nedrept,

Dreptatea Ta e dreaptă?

 

Va fi pustiu o vreme printre galaxii.

Toţi heruvimii au plecat la nuntă

Acasă e potop de armonii

Planetele aştern vecia de lumină

Se leagă orice rană azi şi orice cale frântă

Nu mai curg lacrimi printre bucurii.

 

Mă uit, popoarele adună sărbătoarea

Aproape că Te-aude inima şoptind

Aici se va sfârşi in nesfârşit cărarea

Eşti poate încă-o clipă nevăzut,

Dar palma Ta mă strânge către-mpărăţie.

Îi cern prin răscolirea de minuni chemarea.

 

Din nou acasă, lângă Tine,

Nici visele nu se trezesc sub freamăt de lumină.

În dorul prea uimit de frumuseţe

Aştern recunoştinţa mea deplină

Şi mă întreb de ce atâta politeţe,

De ce m-ai aşteptat, Împărăţia mea divină?

 

Daniel Chirileanu, Cumpene

Învaţă

 

Dacă am şti să învăţăm

Mai mult decât hârţoage,

Şi dacă mai adânc, priceperea ar cumpăni,

S-ar clătina puterile pământului,

Ar limpezi

Cărările cuvintelor ce ştiu să roage.

 

Dacă am vrea să învăţăm

din alergatul vremii, pe tăcute,

Şi-am asculta nespusele scenarii din culise,

Am căuta comorile şi-nţelepciunea

Prelinsă din eclipse,

Cu preţ mai greu decât o vinde lumea.

 

Dacă am vrea să învăţăm

Că ignoranţa e o boală

Şi-am scutura de prin memorii orice chiul,

am regăsi ieşirea din uitare

Şi ne-am trezi

Cu dorul de lumină nesătul.

 

Cât se mai zice adevăr, dacă am vrea

Să punem capăt nepăsării,

Poate s-ar lumina la orizont vreo stea

Şi n-am mai rataci

Ca zmeul de copii,

Că n-am mai fi sub zodia-ntâmplării.

 

Dacă am vrea să învăţăm

Ca pentru mâine,

Poate că mâine nimeni n-ar muri;

S-ar frânge veşnicia ca o pâine,

Ni s-ar deschide drum

Prin orizont şi nu ne-am mai opri.

 

Daniel Chirileanu, Cumpene

Ceea ce credem determina cum ne comportam, iar amandoua impreuna determian ce devenim…

Clipa

Zdrobit de-al nimbului curat,
Trecut prin viata cu pacat,
In clipa resemnarii-n tine,
Vei stii ce-nseamna sa faci bine.

Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca tot ce-a fost in infinit,
Va trece peste noi far’nepasare
Lasandu-si haina rece, arzatoare.

Dar tu… clipa a resemnari…
Chiar nu-ntelegi culmea dureri?
Nu lasi in om, leac de scapare,
Si vrei sa-l duci spre disperare!

Sa-i curmi a vietii-nflacarare,
Sa-l lasi pribeag ca si urmare,
Sa-i dai batai de bici cu foc,
Sa-l lasi pustiu, far’de noroc.

Si chiar de toate astea vina,
Izbindu-l de pamant cu stima,
Naltandu-l spre inaltul cer,
Tot om va fi, un om de fier.

Chiar in sfarsit de vei pali,
In biata sa fiinta… vei domolii,
Un suflet plin doar de durere,
Ducadu-l sus de sumbra-i decadere.

Si tot ce va ramane-n viata,
Patruns cu Duh si cu speranta,
Va-ntreprinde un Paradis,
Cu foc de aur de nestins,

Cu flacari ce nu vor lovi,
Decat in cei ce vor lipsi,
Si-n tot ce este nepasare,
In toti si-n toate, cu ardoare.

Si in final, tot ce a fost,
O viata simpla, dar cu rost,
Trecuta toata intr-o clipa,
Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca iadu-i cel ce ne despica…

autor: Dănuţ Bărbuşelu

Ratacind mereu…

Ratacesc pe cararile vietii,
Ma caut fara odihna, pentru a ma regasi.
Intreb florile si arborii,
Intreb iarba si cerul,
Intreb luna si soarele,
Intreb stelele.
Il intreb pe Dumnezeu:”Unde sunt, Doamne?”
In tacerea mea launtrica
Ma intreb pe mine:”Pe unde ratacesti?”

M-am pierdut in copilarie
Cand ma intrebam nestiutoare:
“Ce e viata?”
Si m-am regasit.
In trandafirii galbeni din gradina casei,
In mirosul salcamilor in floare,
In parfumul teilor din padure,
In florile de visin, de piersic si cires
In poienile pline de ghiocei
Apoi, in albul pur al lacramioarelor
Si in cupele presarate cu aur ale crinilor in floare.

M-am pierdut in tinerete
Cand ma intrebam nestiutoare:
“Ce e iubirea?”
Si m-am regasit.
In inimile oamenilor,
In sufletele prietenilor,
In caldura dragostei parintesti,
In adierea vantului iubirii,
In limpezimea de fiord a ochilor lui,
Ai celui de care m-am indragostit.
Si atunci mi-am faurit un ideal.

M-am pierdut incercand sa ating stelele.
Acolo era idealul la care visam
Il simteam pe culmea sufletului meu.
Dar viata ma tragea in jos
Si din nou ma inaltam pana la cer
Pentru a cobori, apoi, in abis.
Si rand pe rand,
Si an dupa an,
Viata mea s-a transformat intr-o miscare,
Un dute-vino, intre cer si pamant.
Cum sa nu ma pierd?

Acum ma caut din nou
Ca in copilarie si tinerete.
In tacerea fiintei mele, strig.
Chem numele Lui Dumnezeu,
Il rog sa-mi arate calea
Ce trebuie sa o urmez
Pentru a ma regasi.

Autor: Iulia Comaniciu

Cine sunt eu?

Cine sunt eu?
Sunt un nimic
Sunt dintr-un nor, un strop mai mic
Si-atat de Mare-I Dumnezeu!

 .

Cine sunt eu?
Un praf in vant
In minte-un gand
La flori pamant

.
Si-atat de Mare-I Dumnezeu!

Eu sunt un rob, nu imparat
Sunt doar un ciob, nu vas curat
Sunt doar un strop, nu un ocean
Sunt doar un ciot, nu buzdugan…

Un vant usor, nu uragan
Sunt doar un schiop, nu un viteaz
Sunt parca-un vis, dar totusi treaz

Sunt doar un spin, nu sunt un crin
Nu sunt nici miere, ci sunt pelin
Sunt un nimic si Tu esti Tot
Si far’ de Tine nimic nu pot

.

Sunt doar un vas, Tu un Olar
Tu esti Curat, eu sunt murdar

Nu sunt un soim , sunt un sticlet
Nu sunt real, ci un pamflet

.

Nu sunt un sfant, nu sunt ateu
Sunt doar un vierme, nu sunt un leu
Si-atat de Mare-I Dumnezeu!

.

Sunt un arbust, nu  un stejar

Nu sunt un foc , ci doar un jar
Sunt un pribeag, nu sunt statornic
Nu sunt bogat , ci sunt datornic

 .

Nu sunt in cer, sunt pe pamant
Sunt pacatos, nu sunt un sfant
La un Stapan sunt un dator
Pe-acest pamant un calator…

.

Sunt asfintit, nu rasarit
Nu sunt intreg, ci sunt ranit
Nu sunt o stanca, sunt doar nisip
Nu imbrancesc, dar sunt lovit

.

Iar tu Isuse , Domn Preaiubit
Desi-Ai fost Mare, ai fost smerit
Batut ai fost , batjocorit

.

Desi-Ai fost Rege, Te-ai facut rob
Desi Un Olar, te-ai lasat ciob

.

Desi Bogat, Ai fost Sarac
Desi Statornic, Ai fost pribeag
Desi-Ai fost Tare, ai fost smerit
Desi Ai fost Sculptor, ei Te-au cioplit

.

Desi Ai fost Bun, Te-au biciuit
Desi hulit, Tu i-ai iubit
Desi flamand, Tu i-ai hranit

.

Ai fost in vant, in ploi, in post
Desi-n nevoi, dator n-Ai fost

.

Ai fost scuipat, batjocorit
Cu toate acestea ,Tu ne-ai primit

.

Desi Ai fost dascal,  ai ascultat

Ei ti-au gresit, Tu i-ai iertat

 .

Desi batut, nu ai cartit

Desi Stapan, nu Te-au cinstit

 .

N-ai avut vina, Te-au condamnat
Desi Esti Jude, te-au judecat

Desi Pastor, ai fost un Miel
Si-Ai indurat pentru un tel

Desi un Vesnic, tu ai murit
Si pentru noi ai patimit

Desi-Ai fost mort, ai inviat
Astfel pe moarte ai calcat

 .

Si moartea nu Te-a  biruit!

N-ai fost dator, dar ai platit

 .

N-ai avut vina, Te-au schingiuit

Fara motiv Te-au biciuit

Si chiar de-as trai infinit

.

Sa-Ti multumesc cum as putea?
Caci tu atata m-ai iubit
Si ti-a fost scumpa viata mea
Incat pe-a Ta ai lepadat
Sa ma salvezi de-al meu pacat
Eu moarte as fi meritat
Dar moartea Ta m-a inviat

Moartea tu ai biruit
Si Te-ai facut Desavarsit
Si-ai reajuns un Infinit
Cuvantul Cel far’ de sfarsit!

Am fost cazut, m-ai ridicat
Am fost murdar, si  m-ai spalat
Am fost ranit, m-ai ingrijit

Am fost un spin, acum sunt floare

Am fost un strop, acum o mare
Am fost o ghinda, acum stejar
Si am primit o viata-n dar

Am fost pribeag , acum am casa
 Fac parte dintr-a Lui Mireasa
Am fost un sclav, acum sunt fiu
Am fost un mort, acum sunt viu!

Ce-i viata ta?

CE-I VIAŢA TA? 

de Costache Ioanid

 Ce-i viaţa ta? E o peniţă
Cu care scrii mereu pe-un drum.
Şi-apoi la ultima portiţă
Tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliţă,
Nu se mai sterge nicidecum.

Şi vorbe-n vânt şi fapte rele
Rămân pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
Nu se mai sterge nicidecum.

În ceasul greu de judecată
Îţi vei citi întregul drum.
Şi vei zbucni în plâns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
Nu se mai şterge nicidecum.

N-o poate şterge decât sânge,
dar sânge sfânt şi nu oricum.
Ce înger trupul său va frânge?
Şi-astfel, ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai şterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare
Ca tu să scapi din foc şi fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-I ceri iertare,
Nu se mai şterge nicidecum.

Isus pe lemn răbdă arşiţa.
Isus e preţul tău acum.
Prin El eşti alb ca lămâiţa.
Şi tot ce-a scris cândva peniţa
Nu se mai şterge nicidecum…

Frumos va fi sa scrie-asa, si-n cartea mea…si-n cartea ta…

Psalm, Ioan Alexandru

Psalm

Oriunde plec Tu esti mereu cu mine
Unde-as fugi sa nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte vin sa ma ruine
Nelegiuri cu cate te-am strapuns

De fata Ta nimic nu ma ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are indestule unde
Sa-mi dea odihna nemarturisit

Nici lacrimile nu ma mai incearca
De teama Ta si ele-au amutit
Pounca-ai pus in toate sa ma-ntoarca
Sa ma predea unde te-am pangarit

Stiu ca o faci din mila Ta cea mare
Ce nu iti da odihna sa ma uiti
Sa-mi treaca zilele fara lucrare
Cu fata Ta de-acuma ma confrunti

Autor: Ioan Alexandru

Imagine me without You

Intr-una din zilele trecute, pe cand ascultam melodia aceasta, am sris o poezie, poezie care exprima realitatea vietii mele. Aceasta se numeste:

            Fara de Tine…

                fara de Tine Doamne, as rataci neincetat…

                as avea zbucium si nu pace…

                as fi pierduta in neant…

                fara de Tine, viata mea isi pierde sensul,

                fara de Tine n-am bucurii…

              Cu Tine alaturi insa, nadejdea mea e vie,

                si-astept mareata clipa

                sa fiu cu Tine alaturi

                pentru intreaga vesnicie!