Doamna, v-ati pierdut crucea

În avion. Doi pasageri, un bărbat şi o femeie stau pe locuri vecine. El citeşte din Biblie. Avionul decolează. Ea îşi face cruce. El nu. „De ce, domnule, nu vă faceţi cruce?”, întreabă doamna revoltată. El ridică uşor privirea, continuând apoi să citească. La un moment dat, stewardeza se apropie, se îndreaptă spre ei… avionul începe să se clatine, stewardeza se dezechilibrează şi un pahar cu băutură răcoritoare de pe tava ei se varsă pe rochia doamnei evlavioase. Aceasta începe să o atace verbal pe stewardeză. Bărbatul se întoarce spre ea şi îi spune: „Doamnă, v-aţi pierdut crucea!” La fel este şi în viaţa noastră. Ne este uşor să acceptăm crucea atunci când ea înseamnă bunăstarea noastră, bucuria noastră… Dar adevărata credinţă se vede în situaţii de criză. Acolo se testează supunerea faţă de Voia divină. În lipsuri, în singurătate, în mijlocul neînţelegerii venite din partea celor din jur, în crizele afective, profesionale, sociale, iese la iveală măsura smereniei sub crucea încredinţată fiecăruia spre Golgota proslăvirii noastre! „Unirea voinţelor celor ce se iubesc, astfel ca ei să aibă aceeaşi dorinţă, este cea mai însemnată urmare a iubirii” – Dionisie Areopagitul. De aceea, cu cât cineva va fi mai strâns unit cu voinţa lui Dumnezeu, cu atât mai mare va fi dragostea sa. Sfântul Alfons de Liguori îşi pune întrebarea: „la ce ne folosesc faptele pe care vrem să le facem spre mărirea lui Dumnezeu, dar nu sunt după plăcerea sa?” Tot el vine cu răspunsul: „Domnul nu vrea jertfe, ci să ne supunem poruncilor Sale: ‘Oare vrea Domnul arderi de tot şi jertfe mai bine decât ascultarea Cuvântului Său? Nesupunerea este la fel cu închinarea la idoli‘ – Biblia, 1 Împăraţi 15, 22. Omul care vrea să lucreze după propria lui voinţă, în afară de voinţa lui Dumnezeu, săvârşeşte un fel de închinare la idoli, căci în loc să se închine voinţei dumnezeieşti, el se închină voinţei sale”. Mă confrunt adesea cu oameni care „au doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea”. Persoane care cred că au făcut o crimă dacă au spălat rufe miercuri şi vineri, dar care trăiesc în curvie. O colegă se lăuda că ea ţine în fiecare marţi „postul sfântului Anton”, în timp ce ne ţinea o conferinţă pro-concubinaj şi anti-căsătorie. Se pare că ea nu a citit niciodată în Sfânta Scriptură că postul nu se trâmbiţează şi că principala lui componentă e cea spirituală, nicidecum aspectul alimentar. Ce se întâmplă însă cu cei care suntem sau pretindem că suntem convertiţi la Cristos în momente în care ne este greu să purtăm crucea? Cum să ne depăşim crizele? Când totul urlă în noi împotriva deciziei divine, când suntem supăraţi la culme pe viaţa noastră? Acelaşi sf. Alfons de Liguori ne îndeamnă, într-una din scrierile sale, să căutăm a face voia lui Dumnezeu „în lucrurile obişnuite, fireşti, în boală, în supărări, în ispite, în moartea celor apropiaţi, în darurile primite de la Domnul Isus”. Este premiza de la care pornim. Fără tăgadă, trebuie să acceptăm faptul că Dumnezeu vrea să ne supunem voia Voii Sale. Problema noastră nu este că suntem în necunoştinţă de faptul acesta, ci că ne este greu să-l punem în practică. Să ne oprim o clipă asupra scrierilor robilor lui Dumnezeu cu privire la acest subiect. „Preţuieşte mai mult să spui: ‘Fie numele Domnului binecuvântat‘ când întâmpinăm lucruri neplăcute, decât mii de mulţumiri, în lucrurile care ne plac” – Pr. Ioan Avila. “Tot ce se întâmplă aici contrar voinţei noastre, să ştii că nu se întâmplă decât din Voia lui Dumnezeu” – Sf. Augustin. “Sufletele supuse voinţei lui Dumnezeu, dacă sunt umilite, ele doresc aceasta. Dacă suferă lipsuri, ele doresc să fie sărace. Când vine frigul sau căldura, ploaia sau vântul, cel ce e unit cu voinţa divină zice: ‚vreau să fie frig sau cald, vreau să fie vânt sau ploaie, căci aşa vrea Dumnezeu’. Când vine sărăcia, prigoana, boala sau moartea, un astfel de suflet zice: ‚eu vreau să fiu sărac, prigonit, bolnav. Chiar vreau să mor, căci aşa vrea Dumnezeu” – Salvian. Desigur, avem în istoria lumii cel mai motivant exemplu de supunere. Când omul a hotărât să Îi întoarcă spatele lui Dumnezeu, Însuşi Isus, Dumnezeu fiind în Sfânta Treime, a luat chip uman şi a purtat pentru noi povara păcatelor şi a morţii. Ştim asta. Fiul a adus Tatălui singura jertfă prin care noi putem avea acces la părtăşia cu Sfânta Trinitate. Ceea ce uităm adesea este că Acelaşi Isus nu ne-a lăsat singuri în lume, după înălţarea Sa. Ci este gata să împlinească în noi minunea ascensiunii spirituale, chiar purtându-ne crucile noastre spre destinaţia finală. Domnul Isus este solidar cu noi în drumul spre Golgota, în calea noastră spre culmi! Nu e suferinţă să ne doară mai tare decât pe El! Nu e lacrimă care să nu-şi aibă izvorul în sensibilitatea Lui! Iată de ce, unindu-ne voia noastră cu Voia Lui, ne vom trezi lucrând prin durerea de azi răsplătirea de mâine. Şi nu suntem vreo clipă lipsiţi de Sfânta-I prezenţă. „Doamne Isuse, Cel care Ţi-ai părăsit gloria cerească pentru a Te identifica cu durerea aleasă de om prin nesupunere, model de smerenie până la moarte, şi încă moarte de cruce, închinare Ţie! Rămâi alături de noi când nu înţelegem Voia Ta, lucrând în noi acceptarea şi conformarea cu orice circumstanţă îngăduită de Tine! Trezeşte-ne iubirea pentru crucile noastre! Pe cei care ne-am pierdut crucile, recuperează-le pentru noi! Pe cei ce le-am blestemat, învaţă-ne să le binecuvântăm! Căci Tu eşti Dumnezeul şi Izbăvitorul nostru, în bucurie şi în necaz, de acum şi până la sfârşitul veacurilor! Laudă Ţie, Isuse Cristoase!” Amin. sursa: www.voxdei.ro , articol de: Andrei Patranca

Traian Dorz

Eu sunt un strop din unda Ta

Eu sunt un strop din unda Ta,
Izvor desavarsit de viata,
si toata stralucirea mea
mi-e revarsata de-a Ta Fata.

Si sunt un psalm din cerul Tau
de negraita armonie
tot ce-i dumnezeiesc al sau
se datoreste numai Tie.

Si-o iota din Cuvantul Sfant
suit cu trudnica traire
spre slava unui legamant
dus doar cu moartea la-mplinire.

Si-o raza din lumina Ta
cazut-o clipa peste tina
tot ce-i ceresc si sfant in ea
e numai partea Ta divina.

Si-un picur din al Tau ocean,
si-un rod al rugaciunii Tale,
si-un rob ce urca an de an
spre slava datoriei sale.

Si tot ce-am vrednic si frumos
e numai cazna spre mai bine
si lupta grea ca tot ce-i jos
sa nu-mi ia fata de la Tine.

***

De dorul Tău, Isus iubit

De dorul Tău, Isus iubit
În dragostea Ta arse
Şi inima spre Răsărit
Şi faţa ni-s întoarse.
Isus, Isus şi Te-aşteptăm
Cum crinii-aşteaptă rouă
Privind spre ceruri Te chemăm
Cu mâinile-amândouă.

Treci peste anii viitori
Isuse drag, şi vină
Ne du mai sus, mai sus de zori
Spre ţara de lumină.
Şi-n clipa când ni-I cununa
Cu-a slavei Tale taine
Schimbaţi, ca Tine vom purta
A păcii albe haine.

Iar noi iubit şi drag Isus
Ţi-om da cu braţe pline
Toţi crinii dorului nespus
Şi-ai dragostei de Tine.
Şi Ţi-i vom presăra în drum
Cu-o veşnică-nchinare
Precum îţi preamărim acum
A dragostei cântare.

În zorii fiecărei luni
Vom strânge cu uimire
Din pomii veşnicei minuni
Noi roduri de iubire
Şi-Ţi vom cânta Isus iubit
De drag o veşnicie
Că Te-am chemat şi Te-am dorit
Cât nimenea nu ştie.

***

E mult prea scumpă

E mult prea scumpă viaţa asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o laşi să treacă fără spor.

E mult prea scump Cuvîntul Vieţii
să-l poţi uita şi-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poţi nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrăţişarea
să-ţi pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrşit,
să-ţi par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
şi pacea inimii şi slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veşnicia
s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum;
E mult prea scump Cristos şi Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.

langa Tine vreau!

Citind azi cateva randuri din Cuvantul lui Dumnezeu, gandul mi-a ramas la versetul de mai jos…:

“Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruie multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El.”

Eclesiastul 8:12

Oamenii cauta fiecare cate ceva…si fiecare zi aduce alte probleme…alte intrebari, alte raspunsuri…totusi…persistenta in pacat si intr-o atitudine de  neascultare fata de Cel ce ne-a creat, nu este decat amagire si desertaciune. Singurul in masura sa ne dea pacea si fericirea dupa care tanjim fiecare dintre noi este Dumnezeul cel Atotputernic (prin a carui putere stau toate lucrurile in fiinta si fara de care, nimic din tot ce este nu ar fi existat). Aceastea le primim numai ramand in prezenta sfinteniei Sale, si ele vin ca un balsam peste sufletul nostru. De aceste binecuvantari(pace si bucurie deplina) au parte doar cei ce se incred in Domnul….cantarea de mai jos…spune asa:

“Langa Tine vreau, sa fiu aproape iar/ Si pentru prietenia Ta, renunt la orice alceva… Esti iubirea mea, cine alcineva?, Tu nu poti fi inlocuit, nici calda imbratisarea Ta, Adu-ma inapoi, Doamne langa Tine! Esti tot ce vreau, tot ce-am dorit vreodata!”

Fie ca rugaciunea aceasta sa ne insoteasca pe fiecare dintre noi..in fiecare zi…in fiecare clipa…spre slava Lui si pentru binele nostru de-aici de pe pamant si pentru-ntreaga vesnicie!

Fiti binecuvantati de Domnul!

1+1=NOI

“Binecuvântările pregătite de Dumnezeu pentru tine… îţi depăşesc imaginaţia!!!”

Psalmii 46:1 Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.

Psalmii 46:2 De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul, şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.

Psalmii 46:3 Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii. –

Psalmii 46:4 Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt.

Psalmii 46:5 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.

Psalmii 46:6 Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pământul se topeşte de groază.

Psalmii 46:7 Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. –

Psalmii 46:8 Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile, pe care le-a făcut El pe pământ.

Psalmii 46:9 El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul, şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele de război. –

Psalmii 46:10 “Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ. –

Psalmii 46:11 Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. –

Spune-mi ce dai ca sa-ti spun ce o sa primesti!

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?

-Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

***

sursa:” depozitarul lui Dumnezeu ”

Incepe de azi sa fi de acord cu Dumnezeu!

Acest videoclip este o incurajare pentru fiecare din noi! Trebuie sa incepem sa fim de acord cu Dumnezeu, si asta chiar astazi. Sa incepem sa fim de acord cu Demiurgul in eternul prezent ce poarta numele de…AZI…

Fiecare din noi am trecut (sau poate inca trecem) prin experiente care ne-au marcat (sau ne marcheaza) intr-un fel sau in altul…sunt lucruri pe care nu le putem schimba, si pe care trebuie sa le acceptam ca atare, insa sunt si lucruri pe care le putem modela, si acelea e bine sa le prelucram…Azi, Dumnezeu are promisiuni minunate pentru fiecare din noi care se concretizeaza in binecuvantarile ce le revarsa permanent in viata noastra. Avem toata libertatea in a le accepta, (in a accepta voia lui Dumnezeu pentru noi), sau a le respinge…dar, adevarul adevarat este ca sufletul nostru nu-si va gasi odihna decat in mana Celui ce l-a creat…

Promisiunea si totodata planul Lui pentru aceia care Il accepta chiar azi ca Domn si Mantuitor personal este aceasta:

“Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.”    Biblia, Ieremia 29:11

…ganduri de pace…un viitor si o nadejde…

Deci…incepe de azi sa fi de acord cu Dumnezeu, si vei vedea cum pacea si bucuria vor inunda deplin si inima ta!

                                          May God bless all of us!

                                                                                         :)

Biblia are un mesaj diferit!

 

Biblia are un mesaj diferit!

“…invatatura Evangheliei nu animalizeaza, ci innobileaza fiinta umana, redandu-i simtul valorii de sine, sentimentul ca este fiinta cea mai importanta din toata creatia si copilul Stapanului Universului…daca admitem ca suntem animale, putem sa ne comportam ca animalele…aceasta este o filosofie a dosperarii, care te face sa traiesti mizerabil si sa mori ingrozitor. Duferenta dintre om si animal este ca, in timp ce animalul este manat de instinct, omul este atras in fata de ideal.“

(Petru Dugulescu)