ganduri culese…ganduri alese…

25 08 2008

Adevăratul intelectual este un om senin, nepărtinitor, tolerant, un om dispus să discute, să polemizeze urban, de la egal la egal, un om care se ţine strâns de principiile logicii şi ale adevărului şi care nu ţine să aibă dreptate în afara lor.

Pământul este sau laboratorul altei planete, sau colonia ei penitenciar, sau, şi mai probabil, ospiciul ei.

Trecutul e o încăpere din prezent unde intrăm mai rar. N-avem decât să deschidem o uşă, atât şi suntem în trecut, iar uşa asta se deschide singură foarte des.

Ura e o boală, o stare sufletească de care mori dacă n-o vindeci. Nu există ceva mai odios în lume decât să-mprăştii ură.

Inteligenţa nu poate schimba calitatea sufletească a omului.
(Numai pocainta sincera – spune Biblia)

Dragostea e ca tusea, nu o poţi ascunde.

Fiecare avem paradisul nostru pierdut.

În om se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici n-ai şti să le dai un nume, lacrimi neplânse la vremea lor, care deodată vin ca o apă umflată de ploaie, revărsată peste mal.

Înţelegerea semenului este condiţia omului evoluat.

Un obiect de cristal spart se poate perfect lipi, dar cand dai cu degetul pe buza lui nu mai scoate sunetul pe care-l scoate numai cristalul intreg.

În fapturi e-ntiparit nu doar trecutul, dar si viitorul; in ochi, intr-un zambet, intr-o inflexiune a vocii.

În dragoste nimic nu e mai frumos decat inchipuirea. De multe ori, de prea multe ori, realitatea e plină de fisuri.

Nu minţim prin afirmaţii, ci prin omisiuni.

Ce suntem altceva decat trecatori prin lume?

Dacă tot crezi în Dumnezeu, ce nevoie ai de intermediari între tine şi El? Nu poţi să-I mărturiseşti direct păcatele pe care crezi că le ai şi să te căieşti cu ele în faţa Lui?

E atâta rutină pe lume şi atât de puţin adevăr … Dar pentru adevărul ăsta puţin şi rar, pentru acest miracol merită să trăieşti.

Trecutul nu se uită. Te face să-l reevaluezi şi să te pui şi pe tine în balanţă.

O oază de linişte este cred cea mai înţeleaptă dorinţă a omului pentru viaţa lui. Cât de important este să trăieşti măcar în casa ta într-o atmosferă de armonie sufletească!

Momentul când îţi dai seama că n-ai avut pe cine să iubeşti într-o viaţă înseamnă începutul agoniei sufletului, agonie ce se reflectă mai întâi într-un cenuşiu amorf al ochilor – ei îmbătrânesc primii – într-un rictus al gurii, pe care trebuie mult exerciţiu în oglindă pentru a învăţa să-l ascunzi. Această agonie sufletească se reflectă într-o îmbătrânire fizică bruscă. Descoperirea asta, a vidului unei vieţi, te schimbă de azi pe mâine, ca trecerea prin groaza unei catastrofe.

Ca să-ţi fie drag să trăieşti trebuie să iubeşti oamenii. Să-i iubeşti. Măcar câţiva într-o viaţă.

Trăieşte ca şi cum ai fi etern, dar fii pregătit în orice clipă de moarte.

Fericirea nu ţi-o poate da cineva, cineva ţi-o poate doar lua.



Autor: Ileana Vulpescu – prozatoare romana


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: