Puterea de a iubi e una din cele mai pretioase caracteristici cu care am fost inzestrati de catre Creatorul nostru. Nu stiu daca s-a demonstrat stiintific(ma voi documenta cu privire la asta), dar sunt convinsa ca inca din primele licariri de viata avem starea, sentimentul de afectiune, atasament, placere, preferinta, etc. fata de cineva sau ceva ….(vezi definitia dragostei in DEX). Semne clare ale acestei caracteristici apar in primele luni de la nastere, si mamicile cred ca pot confirma asta, prin observarea si relatarea diferentelor de comportament, atunci cand persoana/obiectul fata de care s-a dezvoltat acest astament(afectiune, iubire)nu-si fac simtita prezenta in viata copilasului pe o perioada mai indelungata. Traim intr-o lume extrem de complexa, iar posibilitatile de a iubi sunt de asemenea diversificate (Intodeauna au fost, dar parca in ziua de azi sunt ceva mai accentuate, cu nuante ce intrec imaginatia omului de acum 200-300 de ani). In multitudinea asta de optiuni, pericolul confuziei este de asemenea foarte mare. Astazi, putem iubi de toate…obiecte, animale, anumite activitati (muzica, dansul, pictura, etc.), diferite personaje, contemporane sau nu (prieteni, familie, celebritati, etc)..si lista poate continua. De aici se naste framantarea: Se cade la le iubim pe toate la fel?adica, cu aceasi intensitate? am fi capabili sa acordam o dragoste uniforma in toate aceste directii? Raspunsul este evident: nu. Si daca nu, atunci, spre ce ar trebui sa ne orientam mai mult? Dar cum putem masura gradul asta, de ”dragoste acordata”? Exista un barometru, un termometru, un instrument care sa ne spuna: 20% iubesti asta, 40% asta, 30% cealalta…? Ar fi oare necesar sa ne cunoastem si sa ne ierarhizam nivelul manifestat de iubire ? Realitatea este ca fiecare iubim, dar ce iubim – noi alegem . Se spune ca ”timpul acordat” este o unealta buna pentru ati testa nivelul dragostei. In parte sunt de acod. De ce spun in parte? Pentru ca s-ar putea in viata sa te intalnesti cu situatii in care doar timpul nu este suficient pentru ati arata deschis dragostea. De exemplu, daca o persoana draga mie trece printr-o perioada de stramtorare, sa zicem, o nevoie materiala, faptul ca imi petrec o jumatate de zi, sau chiar o zi intreaga ascultand-o, ar fi un lucru frumos din partea mea, si suficient pentru un nivel scazut de iubire, si deci de interes. Daca insa nivelul iubirii mele este ridicat, atunci, cu siguranta voi investi mai mult decat atat. Ajungem deci la un numitor comun de identificare a nivelului de iubire manifestat, si anume, disponibilitatea de sacrificiu pentru celalalt. Iubesc mai mult, investesc, fac mai mult pentru ceea ce iubesc. Daca pentru mine e mai importanta arta fotografica decat relatia cu prietenii, atunci cele mai multe eforturi se vor indrepta inspre acolo. Cred ca deja e destul de clar ceea ce vreau sa spun, si,sigur ca e posibil sa spuneti: “Bine, am inteles treaba asta cu ierarhia, cu gradul iubirii, etc, dar ce vrei totusi sa spui cu asta? Incotro te indrepti?
A fost o introducere destul de lunga, insa nu despre dragoste in sine vreau sa vorbesc sau despre cum sa ne testam intensitatea iubirii. Acesta nu e un articol de genu: “Cum sa…?” Ceea ce vreau de fapt sa subliniez reprezinta raspunsul la intrebarea din titlul articolului: “Pe cine/ce iubesti? (mai mult)
Nu e un lucru rau sa iubesti ceea ce in general e acceptat ca frumos si bine, dar trebuie totusi sa fie Ceva care sa merite cu adevarat mai mult devotament si adoratiune decat orice alceva, si acel Ceva trebuie(!) sa fie superior tuturor celorlalte optiuni si vesnic (o caracteristica a superioritatii asupra a tot ce este efemer si trecator). Daca intradevar exista asa ceva, atunci, din intelepciune (o unealta foarte valoroasa*) ar trebui sa alegem sa iubim acel Ceva mai mult decat orice alceva. Apare insa o alta dilema: Cum sa stabilesti ce anume sa iubesti mai mult, cand universul asta pamantean abunda de optiuni, care mai de care mai atragatoare, unele chiar extrem de convingatoare? Si apoi, merita oare sa depunem efortul asta de a descoperi acel Ceva, cand si alte ceva-uri mai micute ne-ar putea satisface nevoiele umane, temporare? Fara nici o ezitare, fi convins ca merita! E viata ta in joc, pana la urma.
Cheia pentru dilema asta se afla intr-o afirmatie scurta pe care mi-a impartasit-o o prietena de la facultate, si anume: “Nu e totul aici”. Da, nu pe Pamantul acesta e totul. Exsta ceva dincolo de Planeta asta, Ceva vesnic, acel Ceva de unde viata insasi izvoraste. Exista Dumnezeu. Creatorul, Demiurgul, Divinitatea suprema, Cel ce este.
Iata deci ca se limpezesc apele…nu e totul aici..inseamna ca ceea ce merita cu adevarat sa iubesc, trebuie sa se reflecte si dincolo, si Creatorul nostru, Cel care este, Intelepciunea desavarsita, stiind confuzia cu care oamenii se vor confrunta, ne-a lasat urmatoarea porunca: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.” (Biblia, Deuteronom 6:5). Iata acel Ceva spre care trebuie si se merita sa ne indreptam toata iubirea noastra. Putem iubi multe persoane, lucruri, etc, dar Cel ce merita toata inima, tot sufletul si toata mintea noastra este Dumnezeu. Asta presupune ca toate celelalte “iubiri” se vor subordona iubrii supreme. Intensitatea cu care iubim celelalte lucruri este irelevanta in raport cu dragostea fata de Dmnezeu, atat timp cat aceasta nu ne afecteaza iubirea fata de El. Pentru viata de zi cu zi, sigur ca fiecare lucru pe care il pretuim va determina cursul alegerilor marunte, dar, raportarea la toate aceste lucruri va fi complet diferita atunci cand Il iubim pe Dumnezeu cu toata fiinta noastra. Dragostea fata de Dumnezeu nu exclude alte iubiri, dar ea trebuie (!) sa fie deasupra tuturor, si atunci cand o avem in viata noastra, totul se schimba. Cu alte cuvinte, cursul vietii va fi unul armonios (putem avea pace chiar in mijlocul furtunii), si doar atunci vom gusta fericirea deplina, ceea ce de fapt fiecare ne dorim.
Deci, pe cine/ce iubesti mai mult? Raspunsul la intrebarea asta iti poate schimba radical cursul vietii de aici, dar si a celei de dincolo…
God bless
Nota:
*Intelepciunea poate veni in inima ta daca o doresti: “…dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.” Biblia, Proverbe 2:3-6
Citind poezia aceasta, mi-am adus aminte de faptul ca si in viata mea a existat o perioada cand am ales sa fac totul asa cum doream eu, sa ma preocup de lucrurile care le gaseam eu interesante, iar planurile mele erau prea putin sau deloc legate de Dumnezeu, asta pana cand El mi-a sensibilizat inima la glasul Sau. Din clipa cand am ales sa urmez calea Lui, pacea si bucuria Lui sfanta mi-au cuprins inima, si pot sa afirm si eu: “Life with God is very, very good.” (Viata cu Dumnezeu este foarte, foarte buna). Asta nu inseamna ca nu exista momente de cadere, de descurajare, probleme sau diferite crize ale vietii, ci mai degraba inseamna ca, chiar in mijlocul acestora, in inima mea domneste pacea, stiind ca Domnul este in controlul vietii mele.
